Once Upon a Time in America Film din 1984

A fost odată în America. Clasicul care nu poate fi uitat

Sunt două nume și ele singure reprezintă o justificare suficientă pentru a vedea filmul A fost odată în America. Dar Once Upon a Time in America e mai mult de atât: e filmul despre americani și gangsteri spusă de un om care nu era american. Sau mafiot.
1984 | Categorie de vârstă: 16+ | 3 h 49 min. | Dramă 
Foster film Once Upon a Time in America

Regia: Sergio Leone

Distribuția: Robert De Niro – Noodles, Joe Pesci – Frankie, James Woods – Max, Burt Young – Joe, Elizabeth McGovern – Deborah, Tuesday Weld – Carol, Danny Aiello – șeful poliției Aiello

Înainte de actori, pentru filmul Once Upon a Time in America e relevant regizorul: Sergio Leone, un italian care i-a învățat pe americani că poți face un western bun și fără să fi trăit în deșerturile din vestul sălbatic. Filmul The Good, the Bad and the Ugly (1966) e doar un exemplu. Și după ce-a inventat ceea ce în industrie a rămas sub numele spaghetti western, Sergio Leone a zis că face o capodoperă: A fost odată în America.

A luat doi dintre cei mai populari gangsteri (fără să fie gangsteri): Robert De Niro și Joe Pesci (folosiți din plin și de Martin Scorsese în filmele lui cu mafioți italieni), i-a adăugat pe James Woods și Burt Young și-a scos în lume un film de aproape patru ore într-o vreme în care „norma” era o oră jumătate spre maximum două. Așa că americanii, când au dat filmul despre America în America, l-au tăiat masiv la un pic peste două ore. Versiunea asta a fost criticată pentru că, odată cu reducerea, a pierdut masiv din subtilitatea și complexitatea poveștii.

Filmul e însă un clasic și, în 2012, adică la aproape trei decenii de la lansare, a fost repus pe piață cu 22 de minute în plus.

A fost odată în America e mai ales povestea despre cum America a apărut

Sergio Leone, un non-american, a surprins excelent în Once Upon a Time in America o idee esențială pentru ceea ce a fost America ultimelor două secole: o țară brutală la adresa imigranților care au ajuns să-i compună populația majoritară. Imigranți care, la rândul lor, au căutat o viață mai bună.

Ziceam de critica adusă versiunii inițiale, ciopârțite ca să fie mai scurtă, și asta are sens când afli că filmul A fost odată în America a fost gândit și creat cu o structură complexă de realitate imediată, flashback-uri și vise – toate întinse pe jumătate de secol. Prin mecanismele astea cinematografice, Leone reușește să creeze o imagine complexă a vieții personajelor sale prin urmărirea unor teme general valabile ca prietenia, moartea, trădarea și chiar iubirea. 

Dincolo de laudele aduse la adresa regizorului, odată cu acest film Robert De Niro a intrat în cursa directă de-a fi direct legendă. În rolul lui Noodles este atât un personaj simpatic, cât și tragic numai bun să fie înțeles de public și în care audiența să se regăsească. Înainte de acest film nu era un necunoscut, grație lui Martin Scorsese, dar odată cu Once Upon a Time in America a arătat cât de departe poate duce complexitatea prin care livrează un rol.

Ziceam de Scorsese ca regizor, dar el se leagă de filmul lui Leone și în alt fel. Datorită lui a ajuns în atenția oamenilor versiunea mai lungă lansată în 2012. El a făcut-o pentru o proiecție la Cannes – festival la care Once Upon a Time in America, în 1984, a fost aplaudat în picioare timp de 15 minute după ce-a rulat. 

Ce l-a motivat pe Scorsese, dincolo de pasiunea pentru cinematografie, a fost nevoia de-a salva un film care, în America, nu s-a bucurat de locul meritat. Când a fost editat ca să fie mai scurt, coloana sonoră – făcută de Ennio Morricone, altă legendă a filmelor – a fost și ea dată peste cap, atât de prost reasamblată, încât filmul nici n-a putut primi o nominalizare la Oscaruri.

În nota asta, mai merită spus ceva despre A fost odată în America: spre deosebire de filmele cu mafioți ale lui Scorsese sau Francis Ford Coppola (Nașul), gangsterii lui Sergio Leone sunt ceea ce ai bănui că sunt și în realitate. N-au scrupule, manipulatori, poate chiar sociopați și capabili să exploateze fără jenă emoțiile celorlalți. E timeless, pentru că e despre natura umană, nu doar despre un moment din istorie.

Filmul este clasat în topul celor mai bune filme ale anilor ’80 și a primit numeroase premii și nominalizări

  • 1984: 2 nominalizări la Globurile de Aur: Cel mai bun regizor, Coloana sonoră originală.
  • 1984: 2 premii BAFTA: Cel mai bun design de costume, Coloana sonoră originală. 5 nominalizări.
  • 1984: Asociația Criticilor de Film din Los Angeles: Cea mai bună coloană sonoră. 3 nominalizări.
  • 1984: Premiile David di Donatello: Nominalizare pentru Cel mai bun regizor străin.
  • 1985: Premiile Academiei Japoneze: Cel mai bun film într-o limbă străină
  • 1985: Sindicatul Național Italian al Jurnaliștilor de Film: 5 premii, inclusiv Cel mai bun regizor.
Total
0
Shares
Articolul anterior

Roata Timpului: Serialul fantasy care captivează orice iubitor al genului 

Articolul următor
Scena din filmul The Lost City

The Lost City. Filmul care te motivează să-ți trăiești aventurile imaginate

Alte articole interesante
My Own Private Idaho din 1991

My Own Private Idaho: La marginea societății și a sufletului

My Own Private Idaho din 1991 este o explorare emoționantă și neconvențională a iubirii, a pierderii și a dorului. Filmul, cu River Phoenix și Keanu Reeves în rolurile principale, se adâncește în viețile a doi tineri escroci, Mike și Scott, pe măsură ce aceștia navighează într-o lume a descoperirii de sine și a dorințelor neîmplinite.
Vagabondul milionar (Slumdog Millionaire)

Vagabondul milionar: De la mahalale la milioane

Povestea lui Jamal Malik, un tânăr orfan din mahalalele Mumbaiului, care ajunge în finala concursului "Vrei să fii milionar?". Un film despre bogăție și sărăcie, destin și întâmplare, iubire și supraviețuire.