Mamma Mia! (2008)

Mamma Mia! O poveste simplă despre o mireasă, mama ei și… trei posibili tați

O tânără invită trei foști iubiți ai mamei sale la nunta ei pe o insulă grecească, încercând să afle care dintre ei este tatăl ei, într-un decor plin de cântece ABBA.
Titlu original: Mamma Mia!
2008 | Categorie de vârstă:  Audiență Generală | 1 h 48 min. | Comedie, Misical, Romantic

Regia: Phyllida Lloyd

Scenariul: Catherine Johnson

DistribuțieMeryl Streep, Pierce Brosnan, Colin Firth, Amanda Seyfried, Julie Walters, Stellan Skarsgård, Christine Baranski, Dominic Cooper, Rachel McDowall, Nancy Baldwin, Heather Emmanuel, Mia Soteriou, Ricardo Montez și Taylor James.

Dinamism și energie în stilul regizoral al lui Phyllida Lloyd

Stilul regizoral al lui Phyllida Lloyd aduce un suflu nou în genul comediei muzicale, prin utilizarea unei tehnici de montaj inspirate din videoclipuri, care creează o iluzie de viteză și dinamism. Acest stil nonconformist contribuie la un ritm alert și la o experiență cinematografică memorabilă.

Într-o efervescență de gaguri și melodii, ‘Mamma Mia!’ te cufundă într-o experiență cinematografică ce amintește de verva filmelor mute – un tur de forță vizual și auditiv ce îți taie răsuflarea. Acest film, purtând eticheta ‘Made in USA‘, pare la prima vedere o producție comercială tipică. Totuși, la o a doua vizionare, magia inițială pare să se disipeze.

Considerat pe bună dreptate o ‘bombă americană’, ‘Mamma Mia!’ a avut onoarea de a deschide prestigiosul Festivalul Filmului American de la Deauville în 2008. Filmul este o esență hollywoodiană, urmând formula consacrată a finalurilor fericite – la final ai un zâmbet larg pe buze. Această iluzie a fericirii persistă pe întreaga durată a filmului, care zboară neobservat datorită unui montaj dinamic, cu tăieturi rapide – o adevărată performanță pentru un lungmetraj.

Succesul fulminant al filmului se datorează, însă, unei idei de-a dreptul geniale: transformarea hiturilor legendarei trupe ABBA într-o comedie muzicală. Scenarista Catherine Johnson a fost arhitecta acestei idei, adaptând propria sa carte într-un muzical devenit blockbuster. Acest spectacol, care a cucerit Broadway-ul și alte scene internaționale timp de un deceniu, a fost vizionat de peste 30 de milioane de spectatori în 170 de orașe și jucat în opt limbi diferite. Povestea simplă, dar captivantă, despre o mireasă, mama ei și trei potențiali tați, se desfășoară pe fundalul unor melodii ABBA extrem de populare. Astfel, succesul este asigurat în proporție de peste 50%, datorită numărului imens de fani ai acestor melodii, pe care nu te poți abține să nu le fredonezi pe stradă.

Scenariul filmului ‘Mamma Mia!’ este o adevărată fantezie narativă, desfășurându-se pe o insulă grecească pitorească, cu o nuntă ca punct central. Tânăra Sophie (interpretată de strălucitoarea Amanda Seyfried), la pragul celor 20 de ani, se pregătește de căsătorie, dar se confruntă cu o dilemă unică: nu știe cine să o conducă la altar, deoarece nu și-a cunoscut niciodată tatăl. Mama ei, Donna (o Meryl Streep într-o formă de zile mari), a păstrat acest secret bine ascuns, fiindcă nici ea nu este sigură de identitatea tatălui.

Într-o întorsătură de situație demnă de un roman, Sophie descoperă jurnalul mamei sale și află despre trei bărbați care au marcat viața Donnei cu două decenii în urmă: Bill (Stellan Skarsgard), un aventurier carismatic; Sam (Pierce Brosnan), un om de afaceri cu un trecut misterios; și Harry (Colin Firth), un bancher cu un suflet de aur. Fără să-și informeze mama sau logodnicul, Sophie îi invită pe toți trei la nunta ei, declanșând o serie de peripeții și confuzii de neuitat.

Fiecare dintre cei trei bărbați revendică rolul de tată și dorește să o conducă pe Sophie la altar, dar într-un final, tânăra decide să renunțe la propria ei nuntă, oferindu-i mamei șansa unei noi iubiri. Donna alege să se căsătorească cu Sam, bărbatul pe care îl crede a fi tatăl Sophiei.

Nu putem omite nici personajele secundare, care aduc un plus de umor și culoare poveștii: prietenele Donnei, Rosie (Julie Walters) și Tanya (Christine Baranski), care oferă momente de comedie muzicală de neuitat. Și, desigur, ‘personajul colectiv’, un amestec eclectic de martori ai evenimentelor: de la turiști (dansatori profesioniști) la gospodinele hotelului Donnei și localnicii greci ai insulei, toți contribuie la atmosfera vibrantă și captivantă a filmului.

Comedia romantică Mamma Mia! te copleșește cu totul, dar mai ales prin viteză, așa cum am menționat. Scopul său pare să fie acela de a te ameți, de a-ți oferi o bucurie neîntreruptă. Această bucurie este garantată de melodiile celebre și de atitudinea optimistă, tipic americană, a personajelor principale. Filmul este o adevărată etalare a ceea ce înseamnă astăzi succesul fulgerător în cinematografia americană: muzică antrenantă, dansuri energice în spații neconvenționale precum hotelul pitoresc al Donnei, situat pe o stâncă, gaguri nebunești și, mai presus de toate, viteză. Este, probabil, cea mai mare demonstrație de viteză într-un lungmetraj. Te simți de parcă nu urmărești un film, ci un meci de baschet american, sportul național al SUA, un spectacol continuu, rapid și plin de acțiune, care servește drept model pentru filmul comercial. Nu e de mirare că spectatorii ies din sala de cinema fericiți, iar sălile sunt pline chiar și la spectacolele de la ora 12.

La noi, ‘Mamma Mia‘ a devenit o expresie stradală, pe care o auzim destul de des. Poate și datorită exotismului său, creat de imaginile operatorului grec Haris Zambarloukos și de costumele Annei Roth, distinsă cu premiul Oscar.

Dar, la a doua vizionare, cum spuneam, entuziasmul inițial se estompează. Începi să observi golurile, stângăciile, lipiturile, lungimile, dialogul superficial și dependența excesivă de Meryl Streep, care, deși nu mai este la prima tinerețe și frumusețe, se străduiește să facă playback. Aici se află slăbiciunea majoră a filmului: este o copie mimetică. Aștepți să apară originalul, formația ABBA, nu să vezi actori mai mult sau mai puțin carismatici chinuindu-se să imite originalul. Regizoarea britanică Phyllida Lloyd, debutantă în film, dar cu experiență în regia de teatru și operă, ar fi putut avea bunul simț de a include formația ABBA în genricul final, nu să creeze o caricatură a muzicii acestei formații, ceea ce pare aproape o blasfemie! După ce eroinele, cele trei femei aflate la menopauză, se dau în spectacol ca niște staruri de musichall, Meryl Streep se apropie de public, într-un mod brechtian, și ne întreabă: „V-a plăcut? Nu-i așa că mai vreți? Încă unul! Hai, toată lumea, încă unul!” Parcă ar fi vorba de „încă un pahar”, ca și cum am fi la o crâșmă. Și toți, în costume și cu gesturi de musichall hollywoodian, încep să cânte „Waterloo”.

O alegere perfectă, plasarea pieselor formației ABBA în centrul filmului

În final, ‘Mamma Mia!’ ar fi putut aduce un omagiu lui Benny Andersson, unul dintre membrii legendarei trupe ABBA, care a compus banda sonoră și este autorul melodiilor ce dau viață filmului: de la „I Have A Dream” la „The Name Of The Game”. Versurile ingenioase sunt opera lui Björn Ulvaeus, alt ex-membru ABBA.

Fiecare melodie este inserată cu măiestrie în poveste, creând momente memorabile. De la „I Have A Dream”, cântată de Sophie în ajunul nunții, la „Dancing Queen”, unde Donna și prietenele ei redescoperă bucuria tinereții, fiecare cântec contribuie la a ne trezi emoții și nostalgii din trecut. Chiar și momentele tensionate, cum ar fi confuzia paternității lui Sophie, sunt îmbogățite de melodii ca „SOS” sau „The Winner Takes It All”, interpretate cu pasiune de personaje. Este foarte ușor, datorită coloanei sonore, să iubești Mama Mia!, pentru că dincolo de acțiunea filmului și distribuția memorabilă, coloana sonoră îți va trezi, inevitabil, amintiri personale.

Dar, în ciuda acestei simbioze perfecte între muzică și poveste, filmul recurge la playback, departe de autenticitatea originalului ABBA. Și, în mod ironic, această listă impresionantă de melodii este ascunsă în coada unui generic kilometric, adesea ignorat de spectatori și opus prematur de proiecționiști.

‘Mamma Mia!’ este, în esență, un produs al industriei cinematografice comerciale, unde succesul se măsoară în dolari și nu în autenticitate artistică. Este un lanț al slăbiciunilor, o vacă generoasă pe care o mulg toți. Totuși, în ciuda acestor critici, filmul rămâne o fiesta muzicală, o explozie de bucurie care merită experimentată. Prima impresie contează și te face să exclami: Mamma Mia!

Așadar, ‘Mamma Mia!’ este o călătorie cinematografică plină de culoare și energie, un spectacol care te invită să te pierzi în ritmurile ABBA. Este o experiență care, deși poate pierde din strălucire la o a doua vizionare, își păstrează farmecul și capacitatea de a aduce zâmbete. Este un film despre bucurie, iubire și muzică, un tribut adus unei ere muzicale de neuitat, chiar dacă, în final, se îndepărtează de autenticitatea și profunzimea pe care o merită muzica ABBA.

Total
0
Shares
Articolul anterior
The Curious Case of Benjamin Button

Strania poveste a lui Benjamin Button: O Poveste despre timp și eternitate

Articolul următor
Vagabondul milionar (Slumdog Millionaire)

Vagabondul milionar: De la mahalale la milioane

Alte articole interesante
American Beauty

American Beauty: O reflecție asupra frumuseții și alienării

În vasta și diversa lume a cinematografiei, rareori întâlnim filme care reușesc să ne marcheze sufletele în așa măsură încât să devină o parte integrală a conștiinței noastre. "American Beauty", regizat de Sam Mendes, este un astfel de film. Acest film transcendental nu este doar o simplă poveste pe ecran, ci un portret detaliat al frumuseții și urâțeniei vieții suburbane americane.