Nymphomaniac: Vol. II (2013)

Nymphomaniac: Volume 2 – Ecouri ale dorinței navigând prin labirintul pasiunii și spiritualității

Lars von Trier, în volumul doi al filmului său ‘Nymphomaniac’ (2013), își continuă explorarea provocatoare a condiției umane, punând existența sub semnul unui păcat absolut.
Titlu original: Nymphomaniac. Volume II
2013 | Categorie de vârstă: 18+ | 2 h 4 min. | Dramă, Erotic, Dramă psihologică

Regizor: Lars von Trier

Scenarist: Lars von Trier

Distribuție: Charlotte Gainsbourg, Stellan Skarsgård, Shia LaBeouf, Willem Dafoe, Jamie Bell, Uma Thurman, Connie Nielsen, Christian Slater, Mia Goth, Jean-Marc Barr, Caroline Goodall, Kate Ashfield, Stacy Martin.

Tabuuri frânte, confruntări și revelații în sufletul uman

Trier împinge demonstrația până la limite extreme, sfidând creația și reducând virtuțile umane la o simplă manifestare a sexualității. Prin această abordare, omul este definitiv condamnat, într-o manieră mai drastică decât în predicția biblică adresată lui Cain. Filmul devine un manifest al libertății fără autocenzură, sub masca unei pornografii culturale.

Trier pare să fi abandonat arta pentru o formă de eseistică și cazuistică, un fel de onanism cultural. Filmul său se încadrează în zona experimentului naturalist, sugerând că dependența umană de sex este atât de puternică încât condamnă omenirea la o existență fără speranță. Trier ignoră alte dependențe fundamentale, cum ar fi nevoia de hrană, lumină sau aer, concentrându-se exclusiv pe suferință și moarte.

În partea a doua a filmului, cazul nimfomanei Joe devine un simbol pentru masochism și alte forme de violență sexuală. Filmul se transformă într-un studiu clinic al psihologiei sexualității, explorând limitele inferioare ale condiției umane. Joe, într-un discurs în fața altor nimfomane, susține că iubește ceea ce face, respingând orice sentiment uman. Trier, prin acest personaj, pare să vrea să transforme excepția în regulă.

“Calitățile umane pot fi exprimate într-un singur cuvânt: Ipocrizie. Îi ridicăm în slăvi pe cei care spun ‘corect’, dar gândesc ‘greșit’ și îi batjocorim pe cei care spun ‘greșit’, dar gândesc ‘corect’.”

Joe

Într-o lume în care totul a fost spus, Trier alege calea teribilismului, sfidând conveniențele și religia. În “Antichrist”, a sfidat-o în mod satanic, iar acum, prin personajul Seligman, explorează schisma dintre Biserica de Răsărit și cea de Apus. Trier se joacă cu simboluri religioase, chiar dacă personajul său se declară ateu, folosind o icoană bizantină pentru a sublinia acest punct.

Relația dintre Joe și Seligman este una dintre cele mai originale aspecte ale filmului. Seligman, un bărbat virgin și asexual, devine un fel de oglindă pentru confesiunile nimfomanei. El analizează nimfomania, oferind explicații savante, dar realitatea se dovedește a fi morbidă și paranoică.

Trier explorează tema nimfomaniei ca pretext pentru o analiză mai amplă a umanității. Filmul dezvăluie două povești paralele: purificarea lui Joe prin confesiune și încărcarea lui Seligman cu patimile ei. Finalul filmului, în care Joe respinge sexualitatea, în timp ce Seligman cade pradă acesteia, subliniază paradoxul condiției umane.

Total
0
Shares
Articolul anterior
Nymphomaniac: Vol. I (2013)

Nymphomaniac: Volume 1 - O disecție a singurătății umane prin lentila lui Lars von Trier

Articolul următor
Film bun No Country for Old Men

No Country for Old Men: O analiză a violenței și moralității prin geniul fraților Coen

Alte articole interesante
War for the Planet of Apes Planeta Maimuțelor-Razboiul

Planeta Maimuțelor: Războiul (2017)

Încă de la începuturile sale, în 1968, franciza "Planeta maimuțelor" a captivat publicul cu povestea inovatoare, efectele speciale revoluționare și introspecția profundă asupra naturii umane. Filmul din 2017, „Planeta Maimuțelor: Războiul” (War for the Planet of Apes) reprezintă o încununare a succesului acestei serii consacrate, regizat cu măiestrie de Matt Reeves.