Robert De Niro scena memorabila din filmul Taxi Driver

Taxi Driver. Filmul care te face să îl vezi iar și iar

Taxi Driver – Șoferul de taxi (1976) are aproape jumătate de secol și este la fel de puternic ca în ziua lansării. Între timp, regizorul Martin Scorsese și actorul Robert De Niro (Travis Bickle în film) au devenit legendari. 
Titlu original: Taxi Driver
1976 | Categorie de vârstă: 16+ | 1 h 53 min. | Dramă, Thriller

Regia: Martin Scorsese 

Distribuția: Robert De Niro, Cybill Shepherd, James Woods, Jodie Foster, Leonard Harris, Tuesday Weld

Filmul Taxi Driver a câștigat patru premii Oscar (cel mai bun actor principal, cea mai bună actriță în rol secundar, cea mai bună muzică și cea mai bună imagine) și a inspirat generații de regizori. Oricând l-ai vedea e la fel de actual, pentru că spune câteva povești general valabile: ce faci când ți se pare că nu ai niciun loc în lume, când ai o slujbă în aparență fără scop și când simți că viața te trăiește pe tine și nu invers.

Taxi Driver îl urmărește pe șoferul de taxi Travis Bickle – nu prea școlit, veteran al războiului din Vietnam, îndrăgostit, cu un fel de istețime pe care ți-o pot da strada și jobul care te expune numeroaselor interacțiuni cu oamenii, și apoi supărat pe lume. Este, atunci și acum, instabil mintal. Iar asta a făcut din personajul lui unul de inspirație pentru filmul Joker (2019), unde vezi în personajul Arthur Fleck jucat de Joaquin Phoenix ceva din nebunia și instabilitatea lui Travis. 

Taxi Driver a pus camera pe cei care sunt mereu pe străzi, dar prea puțin băgați în seamă

Vezi noul trailer al filmului ‘Taxi Driver’ de la Sony Pictures. Cu ocazia aniversării a 40 de ani de la lansarea sa originală, clasicul regizat de Martin Scorsese a fost relansat în august 2016.

În Taxi Driver, Martin Scorsese îți arată viața banală, fără împliniri, ba chiar cu dezamăgiri a lui Travis Bickle, în timp folosește ca decor atât un New York fascinant și distructiv (și ziua, și noaptea), cât și o campanie electorală în care nu contează decât cât de carismatic e candidatul  și o potențială idilă care poate deveni o iubire de-o viață. Este, totodată, filmul care a transformat șoferul de taxi în personaj și i-a motivat și pe alții să arate felul în care ei înțeleg.

Cel mai recent, în România, am avut filmul Taximetriști (2023) care nu și-a propus nimic mai mult decât să arate publicului o noapte din viața a doi șoferi, fără să urmărească vreo transformare majoră a personajelor Lică (Alexandru Ion) și Liviu (Rolando Matsangos). Înainte de el au mai fost Buletin de București (1982) cu Mircea Diaconu în rolul taximetristului Radu sau Angela merge mai departe (1982) în care taxiul e condus de-o femeie, Angela Coman (Dorina Lazăr). 

Taxi Driver a fost însă înaintea acestora și e mai mult decât oricare dintre ele. Ce-l face etern, indiferent de anul lansării, e că poate fi evaluat în funcție de fiecare transformare prin care mai trece societatea. 

Este atât un studiu ficționalizat și urmărit regizoral de Scorsese despre masculinitate, cât e prea mult, care sunt așteptările societății de la bărbați, cât de ușor poate fi transformată în extremism, cât și o cercetare despre cât de puține sunt bucuriile când ceea ce faci (taximetrie, în cazul de față) pare că n-are niciun scop sau te plasează pe treptele de jos ale scării societății. Asta în raport și cu ceea ce Travis a făcut înainte: a luptat în războiul din Vietnam pe care lumea, în general, și America, în particular, nu l-au putut înțelege decât prin sechelele pe care încă trebuie să le repare. 

Taxi Driver se întâmplă în New York, dar nu este orașul glam despre care a cântat Frank Sinatra sau pe care diverși regizori l-au portretizat drept zona zero pentru artă, succes și transformare personală. Este un New York al lui Martin Scorsese așa cum l-a cunoscut în copilărie și spre maturitate: murdar, dezolant, gata oricând să fie aruncat în haos, nesigur, cu familii mafiote italiene și în care fiecare e pe cont propriu, mai puțin atunci când vine succesul și vor și alții o parte din el. Este acel New York care a inspirat Gotham pentru seria de benzi desenate și filme cu Batman. 

Martin Scorsese a făcut ca Taxi Driver să arate ca un film diferit de fiecare dată când îl vezi

Înainte de toate, Martin Scorsese e regizor – și asta se vede constant în Taxi Driver. Dacă e importantă forța fizică, atunci vei vedea trunchiul personajului, tăiat în cadru fix sub cap. Dacă contează șarmul, atunci fața va fi mereu în centrul atenției, zâmbitoare. Asta a făcut din acest film și unul în care nu simți munca regizorului, dar te face să vrei să-l mai vezi încă o dată ca să fii atent și la cum s-a lucrat acolo.

În timp ce-i urmărește viața lui Travis Bickle și transformările lui până la bărbatul punk gata să pornească revoluții, Scorsese este profund subiectiv și nici n-are pretenții de altceva. În același timp, șoferul de taxi pe care posibil să-l ignori și să nu-l vezi decât intermediat de oglinda retrovizoare (cum se întâmplă și spre finalul filmului cu Betsy, jucată de Cybill Shepherd) e cel care te conduce prin film și care-ți arată orașul lui. 

Filmul Taxi Driver e diferit de fiecare dată când îl vezi pentru că, pe de o parte, tu ești alt om, cu alte valori, cu alte vederi despre lume, dar și pentru că e complex. Sunt trăirile personajului, transformările lui, limbajul dur, dar și dilemele cu privire la politică, politicieni și scrupule pe care filmul le ridică. Un exemplu aici e sloganul „A Return To Greatness” (în adaptare: Revenirea la măreție) al lui Goodwin, contracandidatul lui Charles Palatine (jucat de Leonard Harris). Ambii vor președinția SUA. În anii mai recenți ai „Make America Great Again” al lui Donald Trump cu trimitere la un presupus trecut mai glorios, mai de succes. 

Taxi Driver face jumătatea de secol și va face și secolul cândva. Și în afară de mașini și felul în care arată imaginea probabil că nu va îmbătrâni o zi. Și asta pentru că deși folosește taximetria și un oraș notoriu ca setup vorbește, de fapt, despre oameni și cât de ușor poți aluneca pe o pantă care estompează caracteristicile umane.

Total
0
Shares
Articolul anterior
Războiul streamingului

În războiul dintre Netflix, Disney+ și alții tot noi, spectatorii, pierdem deocamdată

Articolul următor
Best.Christmas.Ever!

Petreceți Crăciunul ca niciodata cu filmul „Best. Christmas . Ever!”

Alte articole interesante