Charlie (Chris O’Donnell) decide să aibă grijă de un om nevăzător, colonelul Frank Slade (Al Pacino), ca să-și poată vedea familia de sărbători. Își dă seama că nu e deloc atât de ușor precum își imaginase, iar misiunea de a-l îngriji pe veteranul orb devine rapid o călătorie de descoperire pentru amândoi.
Scent of a Woman e un film din 1992, cu Al Pacino ca protagonist, care a și câștigat un Oscar pentru performanța magistrală din acest film. Sigur, filmul în sine poate că n-a avut același impact global precum The Godfather (Nașul) sau Scarface. Dar în Scent of a Woman, Al Pacino îți aduce la viață un personaj instabil, care oscilează între umor, furie, vulnerabilitate și întrebări existențiale. Filmul ăsta te lasă mai degrabă cu introspecții despre viață, onoare, sacrificiu și cine ești cu adevărat.
O performanță memorabilă într-o poveste de viață și aventură
Premisa din Scent of a Woman ar părea, la prima mână, destul de clișeică și ușor învechită: un bărbat singur, supărat pe viață și oameni, ajunge să fie o figură paternă pentru un tânăr în formare. Mai ales când se demonstrează că au suficient de mult lucruri în comun și legătura putea la fel de bine să nu fie forțată de circumstanțe.
Charlie (Chris O’Donnell) e un băiat venit la școală în New Hampshire. Provine dintr-o familie cu posibilități modeste, pe care ar vrea s-o poată revedea de Crăciun. Ajunge la Frank prin nepoata acestuia, care căuta pe cineva disponibil să aibă grijă de fostul locotenent în weekendul de Ziua Recunoștinței. Acceptă jobul, cu gândul că-și va permite zborul spre casă de sărbători.
Frank avea însă alt plan. Voia să aibă o ultimă aventură în New York și-l ia pe Charlie cu el. Timp de o oră și 50 de minute, Al Pacino și O’Donnell te poartă prin cotloanele newyorkeze și prin străfundurile propriilor minți.
Într-una din scene, nevăzătorul și adolescentul te plimbă într-un Ferrari, condus de Frank. Charlie îi recunoaște mai târziu că n-a mai văzut pe nimeni la fel de priceput la șofat. Sau la tango. Iar Frank îi răspunde cu un umor impasibil, ironic, în timp ce ține un pistol în mâini: „N-ai mai văzut pe nimeni care să facă vreunul din lucrurile astea.”
Prin vârstă, Charlie e copilul, iar Frank e adultul. Dar filmul îți arată un adolescent care încearcă să fie responsabil, să facă lucrurile care crede că sunt corecte și să reziste insistențelor unui bărbat însetat de aventură și viață. Te face să te gândești cât de mult cântăresc acțiunile tale și cât de mult îi afectează pe alții. Dar și cât de important e să-ți asumi responsabilitatea pentru ele.
Scent of a Woman rămâne fără îndoială una dintre cele mai memorabile creații cinematografice ale vremii. Fără îndoială, Al Pacino a fost un factor important în succesul acestei povești emoționante despre descoperirea de sine și integritatea umană. Dincolo de influența lui publică, a fost un pilon important în crearea filmului. Secvențele din New York, de pildă, ar fi putut la fel de bine să fie dintr-un alt film, dacă Al Pacino nu reușea să fie o pârghie de legătură între ele.
„Nu ești o persoană rea. Doar suferi.”
Uite și o replică consacrată din film, pe care sigur o ai auzit-o în diferite contexte și n-ai știut niciodată de unde s-o iei.
